România, partea a IV-a: Vise și visuri

Ieri noapte, i-am visat pe orfanii cărora le-am predat în România. În vis, mă duceam la școală pentru a preda. Stăteam de vorbă cu învățătorii, și predam în fața clasei. Printre elevii prezenți se numărau și orfanii de care am avut grijă. Unul râdea. Altul nu zicea nimic. După asta, am plecat de la școală cu orfanul cel mai mare și (cel) mai deștept. Pentru un moment, nu am zis nimic. Dar trebuia să-i spun la revedere. Și când a venit momentul ăsta, am plâns și am îmbrățișat copilul. I-am spus vorbe pe care îmi doresc să i le fi putut spune în realitate: “Ai grijă de fratele tău”.

Am vrut să-l îmbrățișez și în realitate, înainte de a pleca din România, dar atunci copilul era rănit la picior, și nu putea să și-l ridice. Stătea întins pe sofa. Cu toate acestea, am reușit să-i spun aceste vorbe fratelui lui mai mic. Acesta, împreună cu prietenul lui m-au prins pe mână și m-au dus până la ușa orfelinatului. Era ultima data că îi vedeam pe orfani. Le-am spus la revedere. Nu știu dacă totul este în regulă cu ei acum.  Nu știu dacă au vise despre mine. Am auzit, acum câteva luni, că șeful meu de la firmă a fost la orfelinat și copiii au întrebat de mine. Nu m-au uitat. Mă bucuram în sinea mea când am auzit asta – cel puțin am lăsat o impresie bună.

Visele nu înseamnă nimic. Sunt doar ceva care se întâmplă în timpul nopții, când ești obosit și toate amintirile acumulate în timpul zilei sunt procesate în creier. Totuși faptul că am visat despre orfani înseamnă că experiența m-a impresionat. Eu consider îngrijirea copiilor, în special a orfanilor, foarte importantă. Ei nu au părinți, înseamnă că statul trebuie să dea bani pentru a le da șansa să învețe și să se maturizeze emoțional Nu pot să șterg sau scot amintirile din creierul meu.

Copiii pot să fie și obraznici. Odată, unul dintre orfani, care avea ADD, s-a supărat pe un alt băiețel. El a început să-l lovească. I-am spus micului agresor să stea cuminte lângă mine, și că nu avea voie să lovească și să se bată, chiar dacă alții îl înjură.  După un sfert de oră, i-am dat drumul, și băiețelul a început-l lovească din nou pe celălalt. Învățătoarele le-au spus voluntarilor (inclusiv mie) să-l trimitem pe puști afară, unde curgea apă pe geamurile, ploua și era frig. El a tot urlat și a fugit în casa fetelor (unde nu avea voie). O voluntară franceză și eu l-am luat și am încercat să-l liniștim, dar nu se calma. Atunci eu am luat puștiul în brațe și l-am dus în dormitorul care era gol. L-am pus pe pat, dar el a început să arunce cu jucării către mine. În sfârșit, l-am luat din nou în brațe și l-am ținut așa timp de 20 minute, până s-a liniștit. Eram supărat pe el pentru că urlase foarte urât și am încercat să explic asta în română mea deficientă. L-am pedepsit cu izolarea în dormitor. Dar în ziua următoare, el s-a cumințit și nu a mai făcut scene. .Fratele lui mai mare și-a cerut scuze pentru comportamentul lui, dar i-am spus ”Nici vorbă, nu este vina ta!”. Chiar dacă a trebuit să-l pedepsesc , nu pot să rămân supărat pe el. Este doar un copil!

Chiar nu vreau să-i uit pe cei doi frați. Cuvântul vis are mai multe sensuri – unul dintre ele este “dorință arzătoare”. În cazul meu dorința ar fi ca într-o zi, să mă întorc la orfelinat și văd cum au crescut ei doi. Dacă au învățat mult. Dacă ei sunt pe drumul cel bun. Chiar pentru o clipă, vreau să îi văd, măcar în vis, să le spun “nu v-am uitat. Vă amintiți și voi de mine?” Și, dacă este un vis bun, răspunsul va fi: “Nu te vom uita niciodată”.

Annonser

Om joannavanschaik

Science communication graduate. Music, poetry, literature, travel, science and language collide in this blog.
Det här inlägget postades i română och har märkts med etiketterna , , , . Bokmärk permalänken.

Kommentera

Fyll i dina uppgifter nedan eller klicka på en ikon för att logga in:

WordPress.com Logo

Du kommenterar med ditt WordPress.com-konto. Logga ut / Ändra )

Twitter-bild

Du kommenterar med ditt Twitter-konto. Logga ut / Ändra )

Facebook-foto

Du kommenterar med ditt Facebook-konto. Logga ut / Ändra )

Google+ photo

Du kommenterar med ditt Google+-konto. Logga ut / Ändra )

Ansluter till %s