România, partea a III-a: Sistemul educațional românesc

Mai este un lucru care m-a surprins când am fost în România. Sistemul educațional are o metodă deosebită, care nu prea este asemănătoare cu sistemul olandez. Olandezii, de obicei, consideră educația ca ceva plăcut – este foarte important ca copiii să se joace, să-și dezvolte creierul. Totuși, sistemul nu accentuează memorarea informațiilor și regulilor. În Olanda copiii nu mai prea învață pe de rost – asta se consideră tabu. Însă în România filosofia asta este încă în vigoare, și copiii trebuie să memoreze regulile gramatice și matematice (fără a înțelege că asta inhibă capacitatea de a gândi critic).

Accentul pe teorie înseamnă că foarte mulți copii se plictisesc la școală. Poate că este necesar să memoreze dar nu le place deloc s-o facă. Odată, când le-am predat unor copii engleza, în cadrul unei activități didactice suplimentare, un băiat m-a întrebat dacă vom scrie tot timpul. Când am răspuns ”Nu, vom face conversație activă”, nu a mai spus nimic, dar s-a bucurat în liniște. Și jocurile și celelalte activități pe care le-am desfășurat au ajutat la dezvoltarea activă a copiilor, aceștia dobândind abilități conversaționale. Copiii români, de obicei, știu să citească, în special cei mai mari, dar dialogul de zi cu zi este mai greu pentru ei. Se vede din comportamentul lor.

Chiar asta mi se pare puțin ciudat – foarte mulți dintre ei nu vor avea nevoie de limba engleză des.  O vor folosi poate ca turiști, sau când vor avea norocul să meargă la facultate, sau la viitorul loc de muncă. Limbile, în general, sunt considerate mijloace de comunicare, adică sunt folosite activ în viața noastră, iar învățarea, chiar de la început, trebuie să se concentreze exact asupra acelor domenii, care le sunt de folos copiilor. Dealtfel, ei n-o vor percepe ca pe un efort și vor fi motivați să învețe.

În schimb, asta nu înseamnă deloc că sistemul olandez este mai potrivit. Nu-i așa. Olandezii nu pun deloc accent pe memorare (poate că ne-ar fi util să învățam niște liste de cuvinte), care înseamnă că ei uită informații importante tot timpul și nu își amintesc regulile utile. Conversația și citirea trebuie să fie combinate pentru a obține un sistem educațional bun. Așa cum nimeni nu vrea să stea în bancă și să audă ”deschide cartea la pagina 47, acum!” în fiecare zi, nimeni nu vrea lecții nestructurate. În plus, ambele sisteme presupun că copii sunt egali și la fel de talentați. Unii vor progresa mai repede. Alții au nevoie de mai mult timp. Un sistem care este sensibil la diferențele dintre elevi va avea mai mult succes. Dar ideea aceasta costă bani, și nimeni nu va plăti.

Ce este încă mai interesant în Olanda când vorbim de matematică, este că copiii nu mai fac tabla înmulțirii. Toate lecțiile și temele sunt formulate sub formă de povești și aplicații practice, ceea ce este un exercițiu foarte potrivit pentru elevii avansați – care cunosc reguli matematice de bază, de aceea se vor descurca. Dar un copil care habar n-are – ce să facă el cu asta? Nimic, nu înțelege. Regulile de bază trebuie să fie simple, nu contează despre ce subiect este vorba. Românii pot să-ți dea un răspuns automat, însă nu este sigur că ei și înțeleg de ce răspunsul este corect.

Într-un fel, sunt fericit că vorbim despre limbă engleză. Copiilor nu trebuie să învețe genitivul, dativul, sau și mai multe reguli (dacă ne referim la germană, latină, sau rusă, sistemul gramatical devine încă mai complex). Acum 40 de ani, când generația care a crescut după al doilea război mondial, a învățat cazurile limbii germane la școală, totul s-a concentrat pe memorare și în Olanda. Dar generația acestea nu prea a învățat să vorbească în germană, chiar dacă înțelegeau cât de cât (pentru olandezi în special, pentru că olandeza și germana sunt limbi din aceeași familie…și elevii deștepți români erau la curent cu asta!). Pentru dezvoltarea copiilor este necesară mai multă comunicare, deci trebuie pus accentul pe conversație. Totuși, n-am văzut niciun sistem școlar care să recunoască acest fapt, iar modul actual de predare este în realitate o risipă de resurse de timp, energie și bani. Cred că avantajele cunoașterii temeinice a unei limbi străine sunt prea importante pentru a fi neglijate.

Annonser

Om joannavanschaik

Science communication graduate. Music, poetry, literature, travel, science and language collide in this blog.
Det här inlägget postades i română och har märkts med etiketterna , , , , . Bokmärk permalänken.

Kommentera

Fyll i dina uppgifter nedan eller klicka på en ikon för att logga in:

WordPress.com Logo

Du kommenterar med ditt WordPress.com-konto. Logga ut / Ändra )

Twitter-bild

Du kommenterar med ditt Twitter-konto. Logga ut / Ändra )

Facebook-foto

Du kommenterar med ditt Facebook-konto. Logga ut / Ändra )

Google+ photo

Du kommenterar med ditt Google+-konto. Logga ut / Ändra )

Ansluter till %s