România – partea a II-a: migrația tinerilor

Șanse puține. Lipsă de oportunități. Locuri de muncă neplăcute. Condiții rele și grele. Toate acestea sunt motive, pentru care oameni, în special tineri au luat decizia să plece. Faptul ăsta m-a marcat, când am mers într-un sat din România. Lipsa tinerilor este atât de vizibilă că nu poți să vezi niciun tânăr în sat. Au rămas doar bătrâni, poate familii cu copii mici, iar tinerii educați au plecat. Mi-a spus cineva odată:

Când merg la Prejmer cu autobuzul, consider că este deprimant. Eu văd doar bătrâni. Toți cei care au șanse să se dezvolte, au plecat la oraș sau, și mai departe, în străinătate.

Și eu am văzut asta în România, la țară. Am menționat în articolul anterior că am lucrat la un orfelinat, însă nu a fost singurul loc unde am muncit. În Prejmer, un sat unde odată trăiau sași și maghiari împreună, nimeni nu mai a rămas. Are o școală, și un centru social pentru copii până la clasa a V-a (cred că este vorba de a V-a, poate să fie a IV-a, nu îmi amintesc). Totuși, în afară de școală și câteva clădiri încă frecventate, satul pare abandonat. Doar cățeaua care m-a urmat peste tot până am ajuns în stația de autobuz pare să fie mulțumită de soarta ei.

Totuși, avem o contradicție. Centrul de zi social de la Prejmer este nou. Directoarea are un cabinet nou, un calculator nou, și ține legătura cu investitori norvegieni și olandezi. (De asemenea, mi-a spus că sunt bine venit, pentru că experiența lor cu olandezii a fost minunată. Și l-am întâlnit pe donatorul care a ajutat la dezvoltarea centrului).  Toți investitorii sunt privați, centrul a fost înființat și administrat prin finanțare externă. Însă orfelinatul era instituție de stat.

Mulțumită finanțării primite, condițiile pentru copiii nu mai sunt rele. Angajații primesc un salariu bun. Copii pot să facă teme, să se joace, să facă sport, pot să citească, nu au motive să se plângă. Clădirea este sănătoasă și curată. Cabinetul șefului este bine întreținut. Este, sincer, o plăcere să muncesc acolo. Evident că nu tot poate să fie organizat pe bani străini și nu toți copiii care au norocul să locuiască în oraș, pot să se bucure de o educație de calitate superioară. Dar cu o bună organizare, chiar și în Prejmer putem să obținem rezultate. Sper ca la orfelinat să fie la fel, dar cred că optimismul nu trebuie să primeze asupra rațiunii.

Evident că asta nu înseamnă că tinerii se vor întoarce imediat în sat. Dar o rază de speranță există mereu. Am spus că orfanul de șase ani, pentru o clipă, a văzut-o. El are doar speranța, dar tinerii educați își doresc mult mai mult. De aceea ei pleacă, în căutarea altor oportunități și nu pot decât să susțin decizia lor de a se muta în altă parte – am făcut-o și eu. Plecarea permanentă a tinerilor înseamnă că țara devine tot mai săracă. Nu avem nevoie de asta.

Annonser

Om joannavanschaik

Science communication graduate. Music, poetry, literature, travel, science and language collide in this blog.
Det här inlägget postades i română och har märkts med etiketterna , , , , . Bokmärk permalänken.

Kommentera

Fyll i dina uppgifter nedan eller klicka på en ikon för att logga in:

WordPress.com Logo

Du kommenterar med ditt WordPress.com-konto. Logga ut / Ändra )

Twitter-bild

Du kommenterar med ditt Twitter-konto. Logga ut / Ändra )

Facebook-foto

Du kommenterar med ditt Facebook-konto. Logga ut / Ändra )

Google+ photo

Du kommenterar med ditt Google+-konto. Logga ut / Ändra )

Ansluter till %s